Taxa judiciară de timbru pentru ieșirea din indiviziune nu mai este calculată după vechea regulă de 3% sau 5% din valoarea bunurilor. Începând cu 3 noiembrie 2024, taxa pentru partaj se stabilește după o formulă mai favorabilă, raportată la valoarea masei partajabile.
Pe scurt: cum se calculează taxa pentru partaj?
Pentru partajul propriu-zis se calculează mai întâi taxa aplicabilă unei cereri evaluabile în bani, potrivit grilei progresive din art. 3 alin. (1) din OUG nr. 80/2013. Rezultatul se împarte apoi la doi.
Formula simplificată: taxa pentru partaj = 50% din taxa calculată potrivit grilei generale, la valoarea masei partajabile.
Ce înseamnă ieșirea din indiviziune?
Ieșirea din indiviziune, denumită și partaj, este operațiunea prin care încetează proprietatea comună asupra unuia sau mai multor bunuri. Ea poate privi un teren, o casă, un apartament, bunuri moștenite sau alte bunuri deținute împreună.
În locul cotelor ideale pe care coproprietarii le au asupra întregului bun sau asupra întregii mase de bunuri, fiecare primește bunuri determinate ori, în anumite situații, o sumă de bani corespunzătoare drepturilor sale.
Partaj voluntar sau partaj judiciar?
Dacă toți coproprietarii se înțeleg asupra bunurilor, cotelor și modului de împărțire, partajul se poate realiza prin acord.
Atunci când masa partajabilă cuprinde bunuri imobile, actul de partaj voluntar trebuie încheiat în forma cerută de lege, de regulă prin act autentic notarial, urmat de înscrierea drepturilor în cartea funciară.
Dacă nu există acord, oricare dintre coproprietari poate solicita partajul pe cale judecătorească. Refuzul celorlalți coproprietari de a se prezenta la notar sau de a accepta o anumită împărțire nu împiedică introducerea acțiunii.
Este obligatorie o procedură prealabilă?
Ca regulă, înaintea partajului judiciar nu este obligatorie încercarea unui partaj notarial, transmiterea unei notificări, medierea sau obținerea acordului celorlalți coproprietari.
Există însă o precizare importantă pentru partajul succesoral. La sesizarea instanței cu dezbaterea unei proceduri succesorale, reclamantul trebuie să depună încheierea emisă de notarul public privind verificarea evidențelor succesorale, potrivit art. 193 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Această formalitate nu înseamnă că reclamantul este obligat să finalizeze mai întâi succesiunea la notar sau să încerce un partaj voluntar. Este o verificare prealabilă a evidențelor succesorale, necesară în litigiile în care instanța este sesizată cu dezbaterea succesiunii.
În cât timp poate fi cerut partajul?
Potrivit art. 669 din Codul civil, încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând. Acțiunea de partaj este, ca regulă, imprescriptibilă.
Această regulă nu înseamnă însă că toate pretențiile bănești dintre coproprietari sunt imprescriptibile. Cererile privind despăgubiri, lipsa de folosință, cheltuieli sau alte creanțe trebuie analizate separat din perspectiva prescripției.
Poate exista o interdicție sau o suspendare a partajului?
Dreptul de a cere partajul poate fi afectat temporar în cazurile prevăzute de lege. De exemplu, coproprietarii pot încheia o convenție privind suspendarea partajului pentru o perioadă de cel mult cinci ani. O nouă convenție poate fi încheiată după expirarea perioadei.
Pentru bunurile imobile, convenția trebuie încheiată în formă autentică și trebuie îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege.
De asemenea, coproprietatea forțată nu poate înceta prin partaj judiciar cât timp se menține destinația care justifică această formă de proprietate comună. Un exemplu îl reprezintă anumite părți comune ale unui imobil.
Cum poate fi împărțit bunul?
Regula este împărțirea bunului în natură, proporțional cu cota fiecărui coproprietar, dacă aceasta este posibilă fără diminuarea semnificativă a valorii sau afectarea destinației economice.
Dacă bunul este indivizibil ori nu poate fi împărțit comod în natură, instanța poate dispune:
- atribuirea întregului bun unuia sau mai multor coproprietari, cu obligarea acestora la plata unei sulte către ceilalți; sau
- vânzarea bunului, prin acordul coproprietarilor ori, în lipsa acordului, prin modalitatea stabilită de instanță, urmată de împărțirea prețului potrivit cotelor.
Ce este sulta?
Sulta este suma de bani pe care trebuie să o plătească un coproprietar atunci când primește bunuri cu o valoare mai mare decât valoarea corespunzătoare cotei sale.
De exemplu, dacă un imobil în valoare de 300.000 lei este atribuit unui coproprietar care deține o cotă de 1/2, acesta poate fi obligat să plătească celuilalt coproprietar o sultă corespunzătoare cotei de 1/2, respectiv 150.000 lei, dacă nu există alte bunuri sau creanțe care modifică egalizarea loturilor.
Instanța poate stabili și termenul în care trebuie plătită sulta, ținând cont de împrejurările cauzei.
Cum decide instanța cui îi atribuie bunul?
Dacă mai mulți coproprietari solicită atribuirea aceluiași bun, instanța poate lua în considerare, printre altele:
- cota fiecărui coproprietar;
- natura bunului;
- domiciliul și ocupația părților;
- folosirea anterioară a bunului;
- construcțiile sau îmbunătățirile realizate cu acordul celorlalți;
- posibilitatea efectivă de plată a sultei;
- alte împrejurări relevante ale cauzei.
Cum se calculează în prezent taxa de timbru?
Potrivit art. 5 din OUG nr. 80/2013, în forma modificată prin Legea nr. 268/2024, cererea de partaj propriu-zis se taxează cu jumătate din taxa aplicabilă unei cereri evaluabile în bani, calculată la valoarea masei partajabile.
Formula generală prevăzută de art. 3 alin. (1) din OUG nr. 80/2013 este:
- până la 500 lei: 8%, dar nu mai puțin de 20 lei;
- între 501 și 5.000 lei: 40 lei plus 7% pentru ceea ce depășește 500 lei;
- între 5.001 și 25.000 lei: 355 lei plus 5% pentru ceea ce depășește 5.000 lei;
- între 25.001 și 50.000 lei: 1.355 lei plus 3% pentru ceea ce depășește 25.000 lei;
- între 50.001 și 250.000 lei: 2.105 lei plus 2% pentru ceea ce depășește 50.000 lei;
- peste 250.000 lei: 6.105 lei plus 1% pentru ceea ce depășește 250.000 lei.
Pentru cererea de partaj, rezultatul obținut prin această formulă se împarte la doi.
Exemplu pentru bunuri în valoare de 200.000 lei
Pentru o masă partajabilă în valoare de 200.000 lei, taxa aferentă unei cereri evaluabile în bani este:
2.105 lei + 2% × (200.000 − 50.000) = 5.105 lei.
Taxa pentru partaj este jumătate din această sumă:
Taxa judiciară de timbru: 2.552,50 lei.
Exemplu pentru bunuri în valoare de 500.000 lei
Pentru o masă partajabilă în valoare de 500.000 lei, taxa aferentă unei cereri evaluabile în bani este:
6.105 lei + 1% × (500.000 − 250.000) = 8.605 lei.
Jumătate din această sumă reprezintă taxa pentru partaj:
Taxa judiciară de timbru: 4.302,50 lei.
Ce se întâmplă dacă sunt formulate mai multe cereri?
Într-un proces de partaj se poate solicita nu numai împărțirea propriu-zisă, ci și:
- stabilirea bunurilor supuse împărțelii;
- recunoașterea creanțelor dintre coproprietari, născute din starea de proprietate comună;
- raportul donațiilor;
- reducțiunea liberalităților excesive;
- partajul propriu-zis.
Dacă mai multe dintre aceste cereri sunt formulate în aceeași acțiune, se achită o singură taxă, calculată potrivit art. 5 alin. (1) la valoarea cea mai mare dintre cererile formulate.
Cererile privind stabilirea calității de coproprietar și a cotei fiecăruia, precum și cererile privind stabilirea calității de moștenitor și a cotei succesorale se taxează separat cu câte 50 lei pentru fiecare coproprietar sau moștenitor.
Cum se stabilește valoarea masei partajabile?
În cererea de partaj, reclamantul trebuie să indice bunurile supuse împărțelii și valoarea acestora. Pentru bunurile imobile trebuie avute în vedere regulile speciale privind stabilirea valorii în scopul taxei judiciare de timbru.
Dacă valoarea indicată este contestată sau dacă evaluarea realizată în timpul procesului stabilește o valoare diferită, instanța poate pune în discuție recalcularea și completarea taxei, în condițiile legii.
Valoarea fiscală, studiile de piață utilizate de notari și expertiza efectuată în dosar pot avea roluri diferite. Valoarea exactă la care se calculează taxa trebuie stabilită în funcție de actele și regulile aplicabile cauzei.
Este necesară o expertiză?
Expertiza nu este obligatorie în orice dosar, dar este frecvent necesară atunci când trebuie stabilite valoarea bunurilor, posibilitatea împărțirii lor în natură, variantele de lotizare sau valoarea sultei.
Raportul de expertiză poate indica:
- valoarea bunurilor;
- dacă bunurile sunt comod partajabile în natură;
- variantele de împărțire;
- loturile care pot fi atribuite fiecărui coproprietar;
- sultele necesare pentru egalizarea loturilor.
Cine plătește taxa și cheltuielile procesului?
Taxa este achitată inițial de persoana care introduce cererea sau formulează o cerere proprie supusă taxei.
La finalul procesului, instanța poate repartiza cheltuielile de judecată ținând cont de caracterul procesului de partaj, de cotele părților, de cererile admise, de poziția procesuală și de conduita fiecărei părți.
Taxa de timbru nu este singurul cost posibil. Pot exista și cheltuieli pentru:
- expertize imobiliare sau topografice;
- obținerea extraselor de carte funciară și a altor documente;
- citarea persoanelor aflate în străinătate;
- înscrierea hotărârii în cartea funciară;
- onorariul avocatului.
Poate fi redusă sau eșalonată taxa?
O persoană fizică ce nu poate suporta costurile procesului fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei poate solicita ajutor public judiciar, în condițiile OUG nr. 51/2008.
În funcție de situația materială și de costurile procesului, instanța poate dispune scutirea, reducerea, eșalonarea sau amânarea plății taxei judiciare de timbru.
Cererea trebuie însoțită de documente privind veniturile, cheltuielile, bunurile și obligațiile de întreținere ale solicitantului și ale familiei sale. Instanța analizează atât veniturile, cât și efectul concret al costului procesului asupra accesului efectiv la justiție.
Ce se întâmplă dacă un coproprietar folosește singur bunul?
Partajul nu este singurul demers care poate deveni relevant între coproprietari. Dacă unul dintre ei folosește singur terenul sau imobilul, împiedică accesul celorlalți ori permite unei alte persoane să utilizeze bunul, trebuie analizate separat modul de folosință, eventualele despăgubiri și actele încheiate cu terții.
Citește și: Ce poți face dacă un coproprietar folosește singur terenul comun?
Concluzie
Taxa pentru partajul judiciar este în prezent mai redusă decât în vechea reglementare, dar calculul final depinde de valoarea masei partajabile și de toate cererile formulate în proces.
Înaintea introducerii acțiunii trebuie identificați toți coproprietarii, verificate actele de proprietate, stabilite bunurile și cotele și analizat modul în care se solicită împărțirea. În partajul succesoral trebuie îndeplinită și formalitatea privind verificarea evidențelor succesorale.
Poți afla mai multe despre asistența juridică în probleme de proprietate, partaj și succesiuni, poți consulta informațiile despre activitatea mea profesională sau poți solicita calcularea taxei pentru situația concretă.
Surse legislative oficiale
- OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: art. 3 și art. 5;
- Legea nr. 268/2024, prin care a fost modificat regimul taxelor pentru partaj;
- Codul civil: art. 669–686 privind partajul;
- Codul de procedură civilă: art. 193 alin. (3) și dispozițiile privind procedura partajului judiciar;
- OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc calculul efectuat în raport cu obiectul, valoarea și cererile concrete din proces. Taxa este stabilită de instanță potrivit obiectului acțiunii și normelor în vigoare la momentul sesizării. Legislație verificată la 30 august 2026.
